Aster....o multitudine de culori in functie te teren .

Aster ericoides este o specie de plantă care face parte din genul Aster. Acesta din urmă cuprinde aproximativ 250 de specii de plante anuale, bianuale, perene și arbuști. Aster, stelua sau ochiul boului pitic, aşa cum este ea cunoscută înflorește de la sfârșitul verii până la sfârșitul toamnei. Este remarcabilă rezistenţa florilor, care durează cateva săptămâni, chiar şi tăiate. Florile sunt în nuanțe de alb, roz sau albastru-mov, cu un disc galben central, plin de polen şi foarte iubit de albine. Florile plantei sunt dispuse în inflorescențe sub formă de capitul. Vară târziu, în perioadă de înflorire, plantă trebuie udată bine. Frunzele sunt verzi şi cad în perioadă de înflorire a plantei toamnă.

Aster ericoides este originară din Statele Unite și Canada, unde crește adesea spontan în preerii și savane. La maturitate, plantă poate atinge o înălțime de până la 90 centimetri, dar soiul adaptat la noi nu depăşeşte 30 de centimetri, iar tufele sunt dese si uniforme, extrem de decorative.

Aster se înmulţelte foarte uşor. O tufă netunsă proliferând natural cu circa 30-40 de centimetri anual. Înmulțirea tufelor de Aster se face prin divizarea tufelor bătrâne, toamnă, după ce s-au trecut florile sau primăvară, prin scoaterea din pământ a tufelor şi plantarea lor la distanţă de 40-50 cm. Se mai înmulțesc și prin semințe, prin semănare în februarie -martie în răsadnițe reci.

Aster creşte foarte bine pe rocarii, în pământ lutos fie că este expusă la soare, fie că nu. Aster este o plantă potrivită pentru grădinile pietroase, rustice, montane, în grădini amenajate în stil cottage, în grădinile aflate în regiunile de coastă cu pământ sărat. Aster se dezvoltă foarte bine în marginea bordurilor.

Aster are calitatea de a atrage insectele, de la albine la viespi, fluturi, molii, gândaci, bondari, muște etc. Omizile de fluturi se hrănesc cu frunzele și florile plantei. Aster ericoides este și hrană pentru animale sălbatice erbivore. În sălbăticie, plantă este consumată de cerbi și iepuri.

Planta este foarte rezistentă, atâta vreme cât este puţin rărită, pentru că are tendinţa de a se indesi foarte tare ceea ce poate duce la apariţia mucegaiurilor.